" Podgorii bogate si lanuri manoase,
Pamântul acesta, Iisuse Christoase,
E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-te-n vie si vezi-te-n pâine,
Si sângera-n struguri si frânge-te-n pâine,
Tu, viata de-a pururi a neamului meu"
Versurile lui Nichifor Crainic exprima cel mai bine locurile unde se ingemaneaza Muntii Zarandului cu Câmpia de Vest, locuri unde, discret, isi traiesc viata maderatanii, podgoreni harnici si gospodari. Aici, in satul inconjurat de dealuri acoperite de vii, isi deapana amintirile, isi cresc copiii si nepotii in dreapta credinta si alearga zilnic pentru a-si aduna pâinea cea de toate zilele. La mormintele din Dealul Mare isi cinstesc inaintasii plecati dintre noi iar in zilele de sarbatoare clopotele bisericii din mijlocul satului ii cheama la rugaciune pentru putere si luminare pe drumul greu al vietii.
Rândurile care urmeaza se vor o invitatie catre cei care le vor citi de a aduce la lumina noi aspecte din viata satului Maderat spre stiinta celor de azi si a celor care vor veni.